SCOALA ALTFEL

Am primit, recent, pe e-mail, cateva versuri. Este prima data, dupa multa vreme, cand m-a amuzat ceva si atunci, m-am hotarat, sa le impartasesc cu voi. Expeima sa de bine ceea ce se intampla in invatatamant!

”Școala altfel”...

De-abia am prididit să fac
Planificări - o droaie,
Că vin, din urmă, la atac,
Ședințe ca o ploaie!

Ieri am avut C.P., iar azi
Ședință cu părinții,
Alaltăieri C.A., C.E.A.C.,
Să mă ferească sfinții!

Peste trei zile voi ave,
C-așa-i acum poruncă,
Prea-minunatul C.C.E.,
Și-alte ședințe încă.

Și ca să-mi fie foarte clar
C-am misie-ntre misii,
Fac parte - ca misionar -
Din treizeci de comisii!

Număr absențe, raportez,
Săptămânal de-acuma.
Excursii - le organizez,
Serbări - una și una!

Sesiunea de comunicări
Și cea de referate,
Concursuri, baluri, adunări
Tot eu le fac pe toate...

Pornesc spre casă șchiopătând
De-atâta aiureală,
Se-aud ectenii de comând
Când plec de lângă școală.

Că rostul ni l-au resetat
Nebunii și cretinii.
Au smuls din holdă grâu curat
Și pun în loc... ciulinii.

E noapte, stelele lucesc
Și bate-un vânt iernatic.
Sunt încă trează şi muncesc,
La un proiect didactic.

Mai fac statistici şi printez,
Scriu zeci de protocoale.
Aşa se vede că lucrez -
În rest, sunt vorbe goale.

Afară-i frig, în casă frig -
Că n-am bani de căldură,
Și-mi vine, uite-așa, să strig,
Să-mi dau drumul la gură!

C-am înțeles: de ani întregi
Reforma-i ca sminteala,
Așa e când promulgă legi
Cine urăște școala.

Mai am de corectat lucrări,
Și zeci de portofolii,
Îmi pun pe umeri, să nu-ngheț,
Un șal mâncat de molii.

Adorm, într-un târziu, frumos,
Cu capul pe o mapă.
Visez cât am ajuns de... jos,
Pentru trei lei drept plată.

Tresar în somn, că am uitat
Să pun în opt dosare
Dovezi de parteneriat
Și de colaborare.

Și mă trezesc în zori de zi,
Ca dintr-un joc de iele,
Înmormântată în hârtii,
Dosare, dosărele...

Și, vai de capul meu, uitai
Să fac o socoteală
Cu note mici și mai dihai
La cea mai cea scorneală:

Îi zice într-un fel măreț -
”Testare inițială” -
Un fel de măr, dar pădureț,
O nouă abureală.

Și plan remedial mai am
Să fac până-n amiază.
Că am și ore până-atunci -
Asta nu mai contează!

Aș vrea să plâng, dar nu e chip,
Nu-i timp de consolare,
Că vine, mâine, ARACIP
Comisia-teroare.

Și o să ia la scotocit
Toată maculatura
Ce tinde către infinit,
Sporind harababura...

Și vin, cu rostul lor ”sublim”,
Iar când or bate-n poartă,
Pe loc ne-or cere să vorbim
Limba română... moartă!

Că-i alta limba, la dosar,
Decât e limba vie.
Școlarul nu mai e școlar,
E... ”educabil”. Fie!

Și ca să fie pe deplin
Reforma - făcătură,
Poruncă nouă mai primim
Spre nouă-nvățătură:

”Când educabilul ți-o da,
Cu sete,-un pumn în gură,
Tu să-i explici, cu glas duios,
Că-i rea apucătură.

N-ai voie să-i vorbești răstit,
Necum să-i tragi o palmă,
Ai dreptul să-i zâmbești, smerit,
Cu fața cât mai calmă!”

De ce am tacut??

Intr-una din ziele acestea am primit " vizita" , anuntata cu surle si trambite, a unor doamne inspectoare, venite sa evalueze munca profesorilor care intra in restrangere de activitate. " Aruncasera buzduganul" , astfel incat sa ne speriem suficient pentru ca atmosfera creata sa fie incordata. M-am gandit ca nu are ce sa se intample, cu atat mai mult cu cat ma simteam stapana pe situatie. Aveam un portofoliu demn de invidiat si asta fara a fi orgolioasa sau dispretuitoare, ci pur si simplu pentru ca este de datoria mea sa-i implic pe elevi in diverse concursuri si proiecte educative care sa-i ajute sa-si evalueze munca si cunostintele. Am obtinut Gradatia de merit in invatatamant in ultimii 7 ani, am obtinut Diploma Gheorghe Lazar pentru merite deosebite in invatamant, am diploma de Profesor european pentru proiectele online desfasurate, si altele, si altele... Le-am mentionat , cu constiinta destul de incarcata, nu pentru a ma lauda, ci pentru a scoate in evidenta faptul ca nu meritam un tratament ca cel pe care l-am primit.
Atmosfera incordata, incarcata pe care una din doamne a creat-o a fost menita sa intimideze, sa ne arate cine are painea si cutitul, sa de demonstreze ca trebuie sa tacem, pentru ca, iata, depindem de acea evaluare. De ce am tacut? de ce am lasat ca toata munca mea si a copiilor sa fie pusa la indoiala? De ce nu am intrebat-o care sunt rezultatele ei? De ce am tacut cand m-a umilit cu tonul vocii, cu privirea ironica, cu vorbele muscatoare? Mi-a luat diplomele la analizat, si nu mi-a luat in considerare decat 1/5 dintre ele.
Sunt profesoara de multi ani, aproape de 30, am trecut si prin peroada ceausista, iar ceea ce s-a petrecut acum m-a dus cu gandul Acolo, la regimul de trista amintire, cand taceam- de frica. De ce am tacut? De ce mi-a fost frica? Pentru ca, e clar, mi-a fost teama!
De ce am tacut?
De ce tacem?

Viena si sperantele noastre

Nu mi-am dorit niciodata sa moara si capra vecinului, nu am invidiat pe nimeni pentru boagtie materiala. Am crezut intotdeauna ca fiecare isi traieste fericirea pe care i-a dat-o Dumnezeu, or, eu am fost si sunt fericita cu ceea ce am. Daca as vrea mai mult? Nu m-am gandit, e ca si cum as face un schimb: da-mi ceva si ia-mi, in schimb, altceva. Mi-e teama; trebuie sa fie un echilibru in viata, nu le poti avea pe toate. Poate sunt fatalista? Nu conteaza, sigur este ca incerc sa aduc bine, alinare, bucurie atunci cand pot.

Am suferit cand am auzit ca Serban Huidu a trait un grav accident la schi; era ca si cum zambetele mele erau ranite si in pericol sa piara. M-a intristat si faptul ca Teo Trandafir a fost internatata de urgenta, dar nu pentru ca ea ar insemna ceva pentru mine, nu; m-a dezamagit. Apoi, vestile au venit rapid: e suspecta de pancreatita- da, e grav. Apoi: Teo Trandafir va fi transportata cu un avion la Viena! Aici, gandurile mele au inceput sa o ia razna. De ce la Viena? Cati dintre noi avem acesta sansa? Ca mergea la Viena pe banii ei ( doar are, asa cred) , sau pentru ca era parlamentar- prea putin conteaza. Ce facem noi, acestia multi care nu avem nici bani pentru spitalele din Viena, nici parlamentari nu suntem, nici alte relatii nu avem. Si daca avem, ce? Probabil ca nici medici buni nu au mai ramas in tara!
Viena este sansa celor bolnavi. Noi vom muri pe capete! Ce sanse avem?
Doamne, da-ne sanatate, apara-ne si binecuvanteaza poporul Tau!