Nimic nou sub soare...

Romania, tara mea de glorii, tara mea de dor!
Tara mea are campii manoase, dealuri inalte si mandre flori- spunea o poezie a copilariei mele. Si cam atat. mai adugam ceva fapte istorice , cativa conducatori curajosi, si lista se cam termina. De fapt, poate continua, insa cu lucruri mai ciudate. Romnaia este tara unde e bine sa traiesti in umbra- altfel risti sa ajungi la inchisoare. Este tara unde saracia lucie si bogatia aproape fara limite traiesc sub acelasi acoperis. In tara mea se promoveaza lipsa de competenta si de profesionalism- care sunt cel mai bine platite, mediocritatea si necinstea. Tara mea este condusa de oameni lipsiti de patriotism, de grija pentru soarta noastra, oameni fara studii, sau care obtin mult prea usor diplome univesritare sau academice. Sunt mediatizati semianalfabetii, agresivii, arogantii. Tara mea a fost vanduta la mezat, padurile defrisate, apele secate, bogatiile subsolului concesionate. In tara mea se solicita eliberarea puscariasilor si se sustin condamnatii ( cu suspendare!!) , iar cei care ar putea sa ii dea faima si prestanta sunt tinuti in anonimat.
"Cum nu vii tu, Tepes Doamne, ca punand mana pe ei,
Sa-i imparti in doua cete: in smintiti si in misei,
Si in doua temniti large cu de-a sila sa-i aduni,
Sa dai foc la puscarie si la casa de nebuni!"

ADIO, CAPITANE ANDREI !

                                               


Nu stiu daca Segiu Nicolaescu a avut legaturi cu FBI, sau nume de cod/conspirativ la Securitate. Nu stiu daca a avut copii sau avere. Nu stiu despre tehnici cinematografice si nici despre innovari in domeniu. Nu stiu si nici nu ma intereseaza. Nu cunosc nici motivele pentru care a cerut(?) sa fie incinerat- desi am indoielile mele personale ca ar fi vrut asa ceva un om care a prezentato  slujba religioasa de inscaunare in vremea comunista. Nu stiu si nici nu ma intereseaza.
Ce stiu este ca Sergiu Nicolaescu a realizat filme intr-un stil propriu, inconfundabil, care i-au adus recunoastere si faima peste hotare, dar , probabil, si invidie in tara. Numele sau ramane emblematic pentru cinematografia romaneasca, iar personajele sale au un faremsc aparte. Mi-as dori ca si actualii regizori sa prezinte istoria tarii noastre asa cum a facut-o Segiu Nicolaescu, trezind sentimentul patriotic, legatura cu pamantul romanesc, puterea de sacrificiu. Era, asa cum spunea unul din eroii sai, un copac cu radacinile adanc infipte in pamantul romanesc. Poate de aceea nici nu a plecat din tara, ci a ramas aici, traindu-si dezamagirea de dupa revolutie. A incercat sa fie propriul erou, angajandu-se in revolutie, oferindu-se pe sine pentru a schimba ceva. Poate de aeea a intrat si in politica, pentru ca avea idei si dorea sa convinga si pe ceilalti. Poate ca se vedea un Capitan Miclovan, care sa starpesca raul din tara. Sergiu Nicolaescu a prezentat imaginea Romaniei poate putin idealizata, dar nu stirbind adevarul istoric esential, caci ceea ce a facul el, era , totusi, opera de arta, iar arta inseamna si imaginatie, creativitate, sentimente, atitudini. Arta poate manipula, insa ce e rau in a  manipula sentimentul patrioric, contribuind, astfel, la ridicarea capului neamului tau? Ar fi putut prezenta imaginile intunecate ale societatii, sociale, politice etc, insa au facut-o altii. Mi-as dori o Romanie eroica, mandra de oamenii ei, cu locuitori aprigi, verticali, mandri. Romania mea esa este.
Imi pare rau ca a murit, dar toate au un sfarsit. Probabil ca el insusi presimtea sfarsitul. Dar nu-l voi uita, pentru ca am fost fascinata de filmele sale, pentru ca umplea salile cinematografelor, pentru ca era un roman puternic, pentru ca era perfectionist, pentru ca nu se cobora in discutii la teme neserioase, pentru ca isi pastra intimiteatea si discretia vietii personale. Zambetul sau fermecator, eleganta tinutei si a gesturilor, mainile puternice, nebunia lucrurilor duse unori la extrem, curajul, discretia- toate acestea alcatuiau omul care ni se afisa si care, parca, spunea: pana aici- viata mea personala asa ramane.
A plecat langa Ilarion Ciobanu, Amza Pelea, Gina Patrichi, Jean Constantin, Iurie Darie, Gheorghe Dinica, Emil Hossu, Stefan Iordache, Gheorghe Dinica si multi altii...
Poate ca cel mai bun lucru pe care il putem face este sa-i respectam memoria. Atat.Sa nu adimtem denigrari, injurii, obscenitati la adresa lui. Dumnezeu sa-l odihneasca!
Adio, capitane Andrei!