Nimic nou sub soare...

Romania, tara mea de glorii, tara mea de dor!
Tara mea are campii manoase, dealuri inalte si mandre flori- spunea o poezie a copilariei mele. Si cam atat. mai adugam ceva fapte istorice , cativa conducatori curajosi, si lista se cam termina. De fapt, poate continua, insa cu lucruri mai ciudate. Romnaia este tara unde e bine sa traiesti in umbra- altfel risti sa ajungi la inchisoare. Este tara unde saracia lucie si bogatia aproape fara limite traiesc sub acelasi acoperis. In tara mea se promoveaza lipsa de competenta si de profesionalism- care sunt cel mai bine platite, mediocritatea si necinstea. Tara mea este condusa de oameni lipsiti de patriotism, de grija pentru soarta noastra, oameni fara studii, sau care obtin mult prea usor diplome univesritare sau academice. Sunt mediatizati semianalfabetii, agresivii, arogantii. Tara mea a fost vanduta la mezat, padurile defrisate, apele secate, bogatiile subsolului concesionate. In tara mea se solicita eliberarea puscariasilor si se sustin condamnatii ( cu suspendare!!) , iar cei care ar putea sa ii dea faima si prestanta sunt tinuti in anonimat.
"Cum nu vii tu, Tepes Doamne, ca punand mana pe ei,
Sa-i imparti in doua cete: in smintiti si in misei,
Si in doua temniti large cu de-a sila sa-i aduni,
Sa dai foc la puscarie si la casa de nebuni!"

ADIO, CAPITANE ANDREI !

                                               


Nu stiu daca Segiu Nicolaescu a avut legaturi cu FBI, sau nume de cod/conspirativ la Securitate. Nu stiu daca a avut copii sau avere. Nu stiu despre tehnici cinematografice si nici despre innovari in domeniu. Nu stiu si nici nu ma intereseaza. Nu cunosc nici motivele pentru care a cerut(?) sa fie incinerat- desi am indoielile mele personale ca ar fi vrut asa ceva un om care a prezentato  slujba religioasa de inscaunare in vremea comunista. Nu stiu si nici nu ma intereseaza.
Ce stiu este ca Sergiu Nicolaescu a realizat filme intr-un stil propriu, inconfundabil, care i-au adus recunoastere si faima peste hotare, dar , probabil, si invidie in tara. Numele sau ramane emblematic pentru cinematografia romaneasca, iar personajele sale au un faremsc aparte. Mi-as dori ca si actualii regizori sa prezinte istoria tarii noastre asa cum a facut-o Segiu Nicolaescu, trezind sentimentul patriotic, legatura cu pamantul romanesc, puterea de sacrificiu. Era, asa cum spunea unul din eroii sai, un copac cu radacinile adanc infipte in pamantul romanesc. Poate de aceea nici nu a plecat din tara, ci a ramas aici, traindu-si dezamagirea de dupa revolutie. A incercat sa fie propriul erou, angajandu-se in revolutie, oferindu-se pe sine pentru a schimba ceva. Poate de aeea a intrat si in politica, pentru ca avea idei si dorea sa convinga si pe ceilalti. Poate ca se vedea un Capitan Miclovan, care sa starpesca raul din tara. Sergiu Nicolaescu a prezentat imaginea Romaniei poate putin idealizata, dar nu stirbind adevarul istoric esential, caci ceea ce a facul el, era , totusi, opera de arta, iar arta inseamna si imaginatie, creativitate, sentimente, atitudini. Arta poate manipula, insa ce e rau in a  manipula sentimentul patrioric, contribuind, astfel, la ridicarea capului neamului tau? Ar fi putut prezenta imaginile intunecate ale societatii, sociale, politice etc, insa au facut-o altii. Mi-as dori o Romanie eroica, mandra de oamenii ei, cu locuitori aprigi, verticali, mandri. Romania mea esa este.
Imi pare rau ca a murit, dar toate au un sfarsit. Probabil ca el insusi presimtea sfarsitul. Dar nu-l voi uita, pentru ca am fost fascinata de filmele sale, pentru ca umplea salile cinematografelor, pentru ca era un roman puternic, pentru ca era perfectionist, pentru ca nu se cobora in discutii la teme neserioase, pentru ca isi pastra intimiteatea si discretia vietii personale. Zambetul sau fermecator, eleganta tinutei si a gesturilor, mainile puternice, nebunia lucrurilor duse unori la extrem, curajul, discretia- toate acestea alcatuiau omul care ni se afisa si care, parca, spunea: pana aici- viata mea personala asa ramane.
A plecat langa Ilarion Ciobanu, Amza Pelea, Gina Patrichi, Jean Constantin, Iurie Darie, Gheorghe Dinica, Emil Hossu, Stefan Iordache, Gheorghe Dinica si multi altii...
Poate ca cel mai bun lucru pe care il putem face este sa-i respectam memoria. Atat.Sa nu adimtem denigrari, injurii, obscenitati la adresa lui. Dumnezeu sa-l odihneasca!
Adio, capitane Andrei!

Pierduta noastra tara, de Adrian Paunescu ( 14 iunie 2010)

                     

Pierduta noastră ţară,  Ce se mai poate face,                 Când, ca-n război, noi pierdem Sărmana noastră pace? Românii mor de foame În propria lor ţară, Nici nu se nasc copiii,  Că şi încep să moară.  E-o maladie gravă, În fiecare casă Mormântul ne atrage Şi steaua ne apasă, Şi steaua ne apasă, Aici, e-un fel de cuşcă, Făcută din zăbrele, Adolescenţii-nvaţă Să mintă şi să-nşele.  Bătrânii-şi poartă vârsta Prin zile nisipoase, Dar cea mai grea povară Li-s propriile oase.  N-au bani de-o biată pâine, În pieţele corupte, Nu-i mai ascultă nimeni Pe cei întorşi din lupte.  Ferestrele-n oraşe,         Ferestrele în sate Rămân şi zi, şi noapte La fel de-ndoliate.

Şi, vai, ca nişte jalnici           Şi vinovaţi furunculi, Apar pe trupul ţării Distrugători homunculi.  Pierduta noastră ţară Te-ai afundat în tine, Apar marionete, Ce clămpăne că-i bine Impozite cretine Şi taxe criminale  Blochează în cavale Cântările de jale.  Se moare-n România Ca-n abatoare stranii Ce vite de tăiere Au devenit ţăranii, Dar trec şi muncitorii Şi trec şi cărturarii, Prin marile sentinţe Şi marile avarii.  Pe-aici, prin România Nu numai că se plânge, Dar roua de pe iarbă În zori miroase-a sânge.  Eşti văduvă de pace, Tristeţea te omoară, Pierduta noastră viaţă, Pierduta noastră ţară!

                            

DIN NOU DESPRE ALEGERI

Nu am avut niciodata preferinte politice- sau cel putin asa veau sa cred. Merg la vot si pun stampila pe cel care mi-a inspirat mai multa incredere in timpul campaniei electorale. Oricum, alegerea este subiectiva. Votam in functie de sistemul nostru de valori. Imi plac eruditii, profesionistii, oamenii cu credinta in Dumnezeu- acestea sunt principalele criterii. Dar, ce te faci cand acestia nu sunt pe liste, cand alegerea trebuie sa o faci dintre persoane care nu iti inspira incredere. Va trebui , totusi, sa o faci, caci asa este si in viata- nu mereu ai ce vrei si ce iti place, uneori alegem varianta cea mai buna dintre multe altele proaste.
Oricm, idealul meu in politica este legat de numele Bratienilor.
Suntem in campanie elctorala si curand vom merge la vot. Care se va petrece duminica. Stiati ca suntem printre putinele tari care organizeaza votarea in ziua de duminica? Explicatii? Poate pentru ca este aceeasi zi cand se merge la biserica; poate ca nu conteaza daca vrem sa ne relaxam , sa plecam undeva sau sa ne intalnim cu cineva; poate ca ii avatajeaza mai mult pe politicieni...Sincer nu stiu de ce.
Ma uitam intr-una din zile pe un banner electoral- nu ai cum sa le eviti cu privirea, sunt peste tot, au invadat spatiul public. (imaginati-va cata cheltuiala inseamna!) . Multi sunt destul de batrani ca sa te intrebi daca vor face fata unei vieti parlamentare tumultuoase ( va vine sa radeti, nu? vorbesc si eu la modul general si ideal) , au varsta pensionarii, altii sunt absolventi de facultati pe bani( adica cu taxa); unii au deja averi , insa mai vor; altii doresc sa traiasca si ei la fel de bine. Toti, insa, sunt tare aplecati spre problemele noastre, sunt de-a dreptul ingrijorati, ca niste adevarati parinti ai natiunii. Plini de grija, primit ca isi vor dedica viata de acum inainte numai problemelor poporului care ii va trimite pe un loc caldul in parlament. Cu masina la dispozitie si sofer, cu ecuson pe care scrie "Senatul Romaniei", cu birou si secretara; fara condica de prezenta, fara obligatii...
Oare nu ar trebui ca in aceasta instituie care hotaraste soarta si mersul tarii sa poata candida numai acei oameni care au deja succes pe plan profesional( constatat prin lucrari publicate si recunoscute de academii) , somitati in domeniile lor? Oare nu ar trebui sa li se puna si acestor reprezentanti ai nostri conditia firesca la angajare de a se supune unui test psihologic si, de ce nu, psihiatric?
Si iarasi intrebarea lui Nenea iancu: Si eu cu cine votez??

MESERIA DE VEDETA

 "Ce vrei sa fii cand te faci mare?"- este o intrebare care ni s-a pus fiecaruia dintre noi, inca dinainte de a merge la scoala. Oamnii din jur vor mereu sa stie cam ce dorim sa realizam in viata, ce cale vrem sa urmam. Desi suntem mult prea tineri si imaturi, de cele mai multe ori, nu ezitam sa raspundem: fotbalist, politician, pilot, cantaret etc. Meseriile avute in vedere oglindesc mersul societatii . In perioada ceausista, raspunsurile cel mai des intalnite erau legate de meseriile de profesor, doctor, inginer, cantaret. Atunci, important era sa ai carte, sa inveti, sa faci parte din patura intelectualilor, poate si pentru ca era un mijloc de rezistenta, de a intelege ce se petrece in societate .
Ce inseamna astazi a fi vedeta? Oare semnifica altecva decat inainte de revolutie? Se spune ca meseria este bratara de aur si ca e bine sa ai o prgatite buna in anume domenii. Nu poti fi meserias daca nu te pregatesti pentru asta, invatand si practicand. Nu oricine poate fi zugrav, croitor, frizer, dulgher, tamplar, tapiter; nu oricine poate fi profesor, medic, inginer. Insa pentru a fi parlamentar nu ai nevoie decat de tupeu si o mare dorinta de parvenire- asta nu este meserie.
A fi vedeta inseamna a fi gata oricand sa apari la televizor, fiecare aparitie sa fie bine, foarte bine platita, sa ai o buna situatie financiara care te face sa crezi ca faci parte din elita societatii, caci esti chemat, solicitat, intrebat...Numele tau va fi cunoscut de mai toti conationalii tai, chiar daca acestia sunt de partea ta, sau nu. Esti un model pentru tineri si asta iti da incredere in tine . Oamenii te cunosc, te opresc pe strada, sau pur si simplu te arata cu degetul si spun uimiti: Uite-o pe.../Uite-l pe...! Daca esti femeie, iti pui silicoane, iti maresti buzele, te duci la solar, iti pui unghii false, porti imbracaminte scurta si stramta pentru a-ti arata formele pe care trebuie sa le invidieze celelelate - caci de, esti model. Tocurile foarte inalte nu iti permit sa mergi pe jos, ca toti muritorii, si atunci ai nevoie de o masina potrivita- nu e o problema, caci bani ai, iar daca nu ai, faci rost- are balta peste(!) . Sunt destui barbati ferchesi , cu burti revarsate, cu aur pe degete si la gat, cu multe telefoane mobile, cu masini scumpe, cu parul vopsit , cu muschi(sau nu) pregatiti la sala, care sa te finanteze, caci doar a fi vedeta este o meserie, si nu oricare, ci cea mai veche din lume!! Accepti sa te cobori tot mai jos, cat mai jos, iti expui goliciunea si viata, devii o marfa ieftina.
Ce este mama ta? - va fi intrebat copilul tau mai tarziu, la scoala. Vedeta!! Asta va raspunde?
Dragi prieteni, aveti telecomanda la indemana: schimbati canalul!

 

ALBERT

Cand a fost scos din sala ne nasteri, m-a uimit, era altfel decat m-as fi asteptat: avea pielea alba, stralucitoare, si un cap frumos cu ochi mari si gene intoarse. Ce mai, era frumos!
Ce inseamna sa fii bunica? Greu de spus, pentru ca , de fapt, mai adaugi pe cineva pe lista ta de "pe cine iubesc cel mai mult". Ciudat este ca nu poti face doar o singura optinune , ci pe fiecare din cei aflati pe lista ta imaginara il iubesti "cel mai mult"!
Prin el descopar lumea , asa cum o stiam si pe care, poate, incepusem sa o ignor. El este atat de mirat, atat de uimit de ceea ce vede in jur, incat fiecare clipa este un miracol. Se uita la lucruri, apoi la mine si scoate niste sunete pe care eu le traduc"uimire". Pipaie, miroase, ia in mana, zambeste, se bucura... Ii place zgomotul frunzelor fosnind, ii plac florile si iarba... Mai putin oamenii, unii il cam sperie, indiferent cat ar inceca acestia sa fie draguti si sa-i zambeasca. Uneori cred ca stie sa citeasca in sufletul cuiva mai bine decat noi, adultii.
Este o alta etapa in viata mea, una cu totul noua, caci nu se aseamana cu cea in care copilul meu era mic- stiu ca pare ciudat ce spun.Albert e fascinant si il port in gandurile mele tot timpul. Imaginea lui ma face sa zambesc si sa vad lumea altfel.

SINAIA, TOAMNA

In fiecare toamna incerc ca petrec cateva zile la Sinaia, in luna octombrie. Sunt pur si simplu fascinata de culorile pe care natura le etaleaza cu atat generozitate, in combinatii perfecte: ocru, auriu, galben, maro, negru... printre ele se strecoara si putin verde, de la brazii vesnic tineri. Ma plimb pe starzile vechi, incarcate de istorie, si ma gandesc la Perla Carpatilor- asa era denumita Sinaia in perioada monarhiei cand aristocratia isi lua resedinta aici in perioada caldurilor estivale. Vile frumoase, cochete, cu gradini pline de flori, pante cu trepte abrupte, strazi stramte, si...Pelesul. Am dorit mereu sa vizitez Castelul Foisor si nu am reusit: comunistii nu permiteau, iar acum nici atat. Acum, am gasit Sinaia cam trista, pentru ca multe din aceste case erau ruine, altele erau de vanzare, strazile erau pline de cersetori, orasul era neingrijit. In schimb, se desfasura un raliu de masini puternice, care faceau zgomot infernal iar circulatia prin centrul orasului era interzisa( in week end!). Oricum, Sinaia ma incarca de fiecare data cu energie pozitiva, imi aduce puterea sa merg mai deprate inca un an, pana in toamna urmatoare.