Pierduta noastra tara, de Adrian Paunescu ( 14 iunie 2010)

                     

Pierduta noastră ţară,  Ce se mai poate face,                 Când, ca-n război, noi pierdem Sărmana noastră pace? Românii mor de foame În propria lor ţară, Nici nu se nasc copiii,  Că şi încep să moară.  E-o maladie gravă, În fiecare casă Mormântul ne atrage Şi steaua ne apasă, Şi steaua ne apasă, Aici, e-un fel de cuşcă, Făcută din zăbrele, Adolescenţii-nvaţă Să mintă şi să-nşele.  Bătrânii-şi poartă vârsta Prin zile nisipoase, Dar cea mai grea povară Li-s propriile oase.  N-au bani de-o biată pâine, În pieţele corupte, Nu-i mai ascultă nimeni Pe cei întorşi din lupte.  Ferestrele-n oraşe,         Ferestrele în sate Rămân şi zi, şi noapte La fel de-ndoliate.

Şi, vai, ca nişte jalnici           Şi vinovaţi furunculi, Apar pe trupul ţării Distrugători homunculi.  Pierduta noastră ţară Te-ai afundat în tine, Apar marionete, Ce clămpăne că-i bine Impozite cretine Şi taxe criminale  Blochează în cavale Cântările de jale.  Se moare-n România Ca-n abatoare stranii Ce vite de tăiere Au devenit ţăranii, Dar trec şi muncitorii Şi trec şi cărturarii, Prin marile sentinţe Şi marile avarii.  Pe-aici, prin România Nu numai că se plânge, Dar roua de pe iarbă În zori miroase-a sânge.  Eşti văduvă de pace, Tristeţea te omoară, Pierduta noastră viaţă, Pierduta noastră ţară!

                            

DIN NOU DESPRE ALEGERI

Nu am avut niciodata preferinte politice- sau cel putin asa veau sa cred. Merg la vot si pun stampila pe cel care mi-a inspirat mai multa incredere in timpul campaniei electorale. Oricum, alegerea este subiectiva. Votam in functie de sistemul nostru de valori. Imi plac eruditii, profesionistii, oamenii cu credinta in Dumnezeu- acestea sunt principalele criterii. Dar, ce te faci cand acestia nu sunt pe liste, cand alegerea trebuie sa o faci dintre persoane care nu iti inspira incredere. Va trebui , totusi, sa o faci, caci asa este si in viata- nu mereu ai ce vrei si ce iti place, uneori alegem varianta cea mai buna dintre multe altele proaste.
Oricm, idealul meu in politica este legat de numele Bratienilor.
Suntem in campanie elctorala si curand vom merge la vot. Care se va petrece duminica. Stiati ca suntem printre putinele tari care organizeaza votarea in ziua de duminica? Explicatii? Poate pentru ca este aceeasi zi cand se merge la biserica; poate ca nu conteaza daca vrem sa ne relaxam , sa plecam undeva sau sa ne intalnim cu cineva; poate ca ii avatajeaza mai mult pe politicieni...Sincer nu stiu de ce.
Ma uitam intr-una din zile pe un banner electoral- nu ai cum sa le eviti cu privirea, sunt peste tot, au invadat spatiul public. (imaginati-va cata cheltuiala inseamna!) . Multi sunt destul de batrani ca sa te intrebi daca vor face fata unei vieti parlamentare tumultuoase ( va vine sa radeti, nu? vorbesc si eu la modul general si ideal) , au varsta pensionarii, altii sunt absolventi de facultati pe bani( adica cu taxa); unii au deja averi , insa mai vor; altii doresc sa traiasca si ei la fel de bine. Toti, insa, sunt tare aplecati spre problemele noastre, sunt de-a dreptul ingrijorati, ca niste adevarati parinti ai natiunii. Plini de grija, primit ca isi vor dedica viata de acum inainte numai problemelor poporului care ii va trimite pe un loc caldul in parlament. Cu masina la dispozitie si sofer, cu ecuson pe care scrie "Senatul Romaniei", cu birou si secretara; fara condica de prezenta, fara obligatii...
Oare nu ar trebui ca in aceasta instituie care hotaraste soarta si mersul tarii sa poata candida numai acei oameni care au deja succes pe plan profesional( constatat prin lucrari publicate si recunoscute de academii) , somitati in domeniile lor? Oare nu ar trebui sa li se puna si acestor reprezentanti ai nostri conditia firesca la angajare de a se supune unui test psihologic si, de ce nu, psihiatric?
Si iarasi intrebarea lui Nenea iancu: Si eu cu cine votez??

MESERIA DE VEDETA

 "Ce vrei sa fii cand te faci mare?"- este o intrebare care ni s-a pus fiecaruia dintre noi, inca dinainte de a merge la scoala. Oamnii din jur vor mereu sa stie cam ce dorim sa realizam in viata, ce cale vrem sa urmam. Desi suntem mult prea tineri si imaturi, de cele mai multe ori, nu ezitam sa raspundem: fotbalist, politician, pilot, cantaret etc. Meseriile avute in vedere oglindesc mersul societatii . In perioada ceausista, raspunsurile cel mai des intalnite erau legate de meseriile de profesor, doctor, inginer, cantaret. Atunci, important era sa ai carte, sa inveti, sa faci parte din patura intelectualilor, poate si pentru ca era un mijloc de rezistenta, de a intelege ce se petrece in societate .
Ce inseamna astazi a fi vedeta? Oare semnifica altecva decat inainte de revolutie? Se spune ca meseria este bratara de aur si ca e bine sa ai o prgatite buna in anume domenii. Nu poti fi meserias daca nu te pregatesti pentru asta, invatand si practicand. Nu oricine poate fi zugrav, croitor, frizer, dulgher, tamplar, tapiter; nu oricine poate fi profesor, medic, inginer. Insa pentru a fi parlamentar nu ai nevoie decat de tupeu si o mare dorinta de parvenire- asta nu este meserie.
A fi vedeta inseamna a fi gata oricand sa apari la televizor, fiecare aparitie sa fie bine, foarte bine platita, sa ai o buna situatie financiara care te face sa crezi ca faci parte din elita societatii, caci esti chemat, solicitat, intrebat...Numele tau va fi cunoscut de mai toti conationalii tai, chiar daca acestia sunt de partea ta, sau nu. Esti un model pentru tineri si asta iti da incredere in tine . Oamenii te cunosc, te opresc pe strada, sau pur si simplu te arata cu degetul si spun uimiti: Uite-o pe.../Uite-l pe...! Daca esti femeie, iti pui silicoane, iti maresti buzele, te duci la solar, iti pui unghii false, porti imbracaminte scurta si stramta pentru a-ti arata formele pe care trebuie sa le invidieze celelelate - caci de, esti model. Tocurile foarte inalte nu iti permit sa mergi pe jos, ca toti muritorii, si atunci ai nevoie de o masina potrivita- nu e o problema, caci bani ai, iar daca nu ai, faci rost- are balta peste(!) . Sunt destui barbati ferchesi , cu burti revarsate, cu aur pe degete si la gat, cu multe telefoane mobile, cu masini scumpe, cu parul vopsit , cu muschi(sau nu) pregatiti la sala, care sa te finanteze, caci doar a fi vedeta este o meserie, si nu oricare, ci cea mai veche din lume!! Accepti sa te cobori tot mai jos, cat mai jos, iti expui goliciunea si viata, devii o marfa ieftina.
Ce este mama ta? - va fi intrebat copilul tau mai tarziu, la scoala. Vedeta!! Asta va raspunde?
Dragi prieteni, aveti telecomanda la indemana: schimbati canalul!

 

ALBERT

Cand a fost scos din sala ne nasteri, m-a uimit, era altfel decat m-as fi asteptat: avea pielea alba, stralucitoare, si un cap frumos cu ochi mari si gene intoarse. Ce mai, era frumos!
Ce inseamna sa fii bunica? Greu de spus, pentru ca , de fapt, mai adaugi pe cineva pe lista ta de "pe cine iubesc cel mai mult". Ciudat este ca nu poti face doar o singura optinune , ci pe fiecare din cei aflati pe lista ta imaginara il iubesti "cel mai mult"!
Prin el descopar lumea , asa cum o stiam si pe care, poate, incepusem sa o ignor. El este atat de mirat, atat de uimit de ceea ce vede in jur, incat fiecare clipa este un miracol. Se uita la lucruri, apoi la mine si scoate niste sunete pe care eu le traduc"uimire". Pipaie, miroase, ia in mana, zambeste, se bucura... Ii place zgomotul frunzelor fosnind, ii plac florile si iarba... Mai putin oamenii, unii il cam sperie, indiferent cat ar inceca acestia sa fie draguti si sa-i zambeasca. Uneori cred ca stie sa citeasca in sufletul cuiva mai bine decat noi, adultii.
Este o alta etapa in viata mea, una cu totul noua, caci nu se aseamana cu cea in care copilul meu era mic- stiu ca pare ciudat ce spun.Albert e fascinant si il port in gandurile mele tot timpul. Imaginea lui ma face sa zambesc si sa vad lumea altfel.

SINAIA, TOAMNA

In fiecare toamna incerc ca petrec cateva zile la Sinaia, in luna octombrie. Sunt pur si simplu fascinata de culorile pe care natura le etaleaza cu atat generozitate, in combinatii perfecte: ocru, auriu, galben, maro, negru... printre ele se strecoara si putin verde, de la brazii vesnic tineri. Ma plimb pe starzile vechi, incarcate de istorie, si ma gandesc la Perla Carpatilor- asa era denumita Sinaia in perioada monarhiei cand aristocratia isi lua resedinta aici in perioada caldurilor estivale. Vile frumoase, cochete, cu gradini pline de flori, pante cu trepte abrupte, strazi stramte, si...Pelesul. Am dorit mereu sa vizitez Castelul Foisor si nu am reusit: comunistii nu permiteau, iar acum nici atat. Acum, am gasit Sinaia cam trista, pentru ca multe din aceste case erau ruine, altele erau de vanzare, strazile erau pline de cersetori, orasul era neingrijit. In schimb, se desfasura un raliu de masini puternice, care faceau zgomot infernal iar circulatia prin centrul orasului era interzisa( in week end!). Oricum, Sinaia ma incarca de fiecare data cu energie pozitiva, imi aduce puterea sa merg mai deprate inca un an, pana in toamna urmatoare.

CARAGIALE, MEREU ACTUAL

 In emisiunea de dimineata care se difuzeaza la radio, se face un sondaj de opinie , carandu-se parerea ascultatorilor legata de intrebarile: Cum este Romania ta? Cum ai vrea sa fie Romnia noastra? Ma gandeam ca am raspunsurile la aceste intrebari si ca as putea trimite si eu un mesaj. As fi spus ceva de genul: Romania mea inseamna istorie, trecut, eroii neamului, credinta in Dumnezeu, ospitalitate, prietenie, rabdare, mandrie, frumuseti si bogatii. Romania noastra...aici m-am oprit, caci nu prea stiu ce as putea spune, nu prea exista Romania noastra, cred ca exista Romania mea... Ne lipsesc acele calitati despre care aminteam inainte si care au facut din romania un popor respectat, un popor de care se tinea cont in Europa...
Se apropie alegerile parlamentare si ...eu cu cine votez? Simtul civic pe care l-am avut mereu este aproape inexistent, caci nu stiu ce alegeri as putea face. Daca votul meu conteaza, atunci unde as putea pune stampila, astfel incat copiii mei sa traiasca asa cum am trait eu? Am fost la referendum crezand ca votul meu va da sansa unei schimbari, insa abia acum inteleg proberbul: Aceeasi Marie, cu alta palarie, adica aceleasi interese, insa cu alt partid. A trecut atat timp de cand USL a preluat fraiele tarii, cu majoritate parlamantara, cu guvern, si nu se producenici o schimbare asteptata si dorita. Rezultatele auditului din ministere nu s-a facut public( poate se astepta campania electorala) , nu s-a schimbata nimic legat de procedura alegeriloe parlamentate- care este o aberatie, nu s-a luat nici o masura de incurajare a dezvoltarii economice, nu se remarca nuici un pic de interes pentru pastarea, conservarea valorilor romanesti.
Ce ii lipseste Romaniei? Ce le lipseste romanilor? In primul rand credinta in Dumnezeu , iubirea si frica de Dumnezeu. Cu iubirea rastorni pamantul, iar frica de pedeapsa pentru fapte rele ne face mai buni. Daca romanii l-ar iubi pe Dumnezeu si ar arata asta in fiecare clipa, atunci lucrurile ar sta altfel. Am fi mai puternici ca natiune, mai mandri, mai curajosi.
Sa-l iubim pe Dumnezeu si sa-L rugam sa se indure de noi. Este singura alegere pe care o voi face: cea pentru EL.

Definitie...

...= aroganta, obraznicie, tupeu, suficienta, minciuna, manipulare, demagosie, egoism, lipsa de educatie, dispret, suficienta, tradare, lipsa de compasiune...

Care cuvant/cuvinta credeti ca s-ar potrivi acestei definitii? Eu am gasit 2: politiecieni; T.B .

BUCURESTIULDE AZI( 1)

O mare adunare ( adunatura?!) eterogena de oameni de diverese nationalitati, profesii, stari sociale...Oameni care cred ca aici cainii chiar au covrigi in coada si ca e raiul traiului pe vatrai...
Nu stiu ce ii atrage aici! Bucurestiul are farmecul sau pentru doua categorii de persoane: cei care s-au nascut aici si cei care il iubesc cu adevarat.
Lume diversa, pestrita, o zapaceala care te bulverseaza.
Mancatul(spartul) semintelor a devenit sport(hobby), astfel ca pe troatoare, pe aleile parcurilor, in dreptul bancilor, in lifturi, scari, in mijloacele de transprt in comun, la film sau pe stadion, bucurestenii sparg semnte, lasand in urma lor mormane de coji.
Gratarul este o alta preocupare de timp liber a bucurestenilor si se desfasoara in cele mai insolite locatii: in fata blocului, la ghena de gunoi, in balcoane, pe terasa blocurilor, in gradini sau parcuri... Mirosuri dintre cele mai incisivene  invaluie , luptand cu dorinta unora dintre noi de a adulmeca parfumul florilor...
Zgomotele Bucurestiului! Ei, si ele sunt dintre cele mai diverse si cu multi decibeli. Parca fiecare ar dori sa i se faca auzite preferintele, dar si de a transmite mesajul "nu-mi pasa de voi, nu-mi pasa de parerea voastra, nu aveti ce sa-mi faceti". Nimanui, intr-adevar, pare sa nu-i pese de nimic si de nimeni altcineva, o doza de egoism, de individualism ii face sa asculte muzica preferata la volum maxim, sa ambaleze motoarele motoarelor ( motociclete sau automobile) la limita suportabilului... Ambulante cu sirena pornita strabat strazile noapte si zi, in urlete disperate, cerand loc de trecere, uneori pe niste artere aproape pustii... Ele au o concurenta serioasa in mansinile de politie plecate cu mare urgenta in misiuni imposibile, de autospeciale de pompieri fugind innebunite la vreun incendiu... Bucurestiul pare sub asediu, parca ar fi permanent asaltat de pericolul oamneilor aflati pe moarte, incendiilor, raufacatorilor... Si poate asa si este, de moment ce , exact in mijlocul strazii, poti fi jefuit , fara ca cineva sa te apre... Dar stati putin, vin politia, ambulanta, pompierii... gata, esti in suiguranta...
Pericolele te pasc la tot drumul. De la cersetorii care te agreseaza cu insistentele lor, pana la violenta din trafic( verbala si fizica), de la locul de parcare ocupat "abuziv", pana la injurii adresate batranilor, femeilor, fetelor... Boschetari care isi fac veacul( de unde vin??) in mijlocul nostru, traind alaturi de cainii mainadezi, si furand tot- de la stergatoare pentru picioare, pana la tevi, chiuvete, calorifere din scarile blocurilor, fire de cupru...si lista poate continua.
Masini scumpe, puternice, pleaca in tromba , dorind astfel sa-ti arate din ce categorie sociala face parte stapanul- una de lux, in care tu, muritor si muncitor, nu iti ai locul. Fete si femei mergand tantose pe strada, cu poseta de firma( sau imitatie) plasata strategic pe brat, butonand disperate telefonul mobil... da, intr-adevar: telefonul mobil, uitasem! Bucurestenii sunt dependenti de el- asculta muzica, isi trimit mesaje, vorbesc tare , intra pe internet... Traverseaza starda fara pic de atentie, preocupate de conversatia telefonica, de scrierea sau citirea vreunui mesaj, de cautarea vreunei pagini ne internet...
Moda isi spune cuvantul in Bucuresti. Trecute sunt vremurile cand Bucurestiul dadea tonul modei si cand palaria, costumul, paltonul, rochia pana la jumatatea glezeni faceau din capitala noastra un etalon de frmusete si eleganta!! Acum- prea putin din corp este acoperita la femei, iar barbatii...multi dintre ei prefera o tinuta lejera, in slapi, pantaloni de plaja scurti, burtile dezgolite, sepcile chinezesti...

CINE ESTE STATUL DE DREPT?

                                  

Statul de drept reflectă interdependența dintre cele două fenomene sociale, fiecare având tendințe opuse: statul (puterea) și supunere, dreptul de ordonare și frânare.

            Statul de drept presupune armonizarea, echilibrarea raporturilor celor două componente, în sensul domniei legii, adică a supremației ei absolute în scopul prezervării drepturilor și libertăților individuale. El a apărut în secolele XVII-XVIII, în cadrul revoluțiilor din țările occidentale îndreptate împotriva arbitrariului feudal. În epoca modernă conceptul a fost reactualizat, în urma experiențelor totalitare din mai multe țări europene. Prin trăsăturile sale, se observa că, de fapt, statul de drept se identifică cu statul liberal-democratic. Oricum, reprezintă stadiul cel mai avansat de organizare social-politică, validat de experiența istorică( Wikipedia)

COMUNICAT DE PRESÃ

(4 septembrie 2012)

Ref.: Discursul preşedintelui României, domnul Traian Băsescu, la Reuniunea Anuală a Diplomației Române

1.     Din păcate, în luna iulie, în perioada 3-6 iulie, o majoritate parlamentară a considerat că poate face ţăndări statul de drept. Prin destituiri, revocări, emiteri abuzive de ordonanţe de urgenţă, care au blocat funcţionarea instituţiilor - şi aici vizez ceea ce s-a întâmplat în perioada 3-6, adică destituirea Avocatului Poporului, singurul care putea ataca ordonanţele de urgenţă, emiterea ordonanţei de urgenţă prin care Curţii Constituţionale i se lua atributul de a superviza pentru constituţionalitate hotărârile Parlamentului, destituirea primilor trei oameni în stat, ca funcţii, cel puţin aşa cum ele arată constituţional: preşedintele Senatului, preşedintele Camerei, preşedintele României suspendat. Au mai fost şi multe alte elemente, ca, spre exemplu, pur şi simplu, ocuparea Radioului şi a Televiziunii Române, şi multe alte elemente care arată abuzul de putere al unei majorităţi nerezultată din alegeri. Şi asta a făcut ca reacţia aliaţilor noştri să fie extrem de puternică, pentru că de fapt România sau majoritatea parlamentară nerezultată din alegeri a încălcat în mod grav criteriile de la Copenhaga, în mod deosebit criteriile politice. 

Ceea ce ne-a arătat această criză politică a fost că statul român şi-a consolidat suficient de mult instituţiile, pentru ca ele să fie capabile să apere statul de drept. Şi aici vizez nu numai Curtea Constituţională, dar afirmaţia este valabilă şi în ceea ce priveşte Parchetul General, DNA-ul. Structurile de securitate naţională au rămas toate verticale şi au slujit statul de drept. Deci, acesta este mesajul pe care vreau să îl preia toţi ambasadorii României în statele membre, şi nu numai. Instituţiile statului de drept au rămas în funcţiune

...ceea ce s-a întâmplat a probat că România şi-a consolidat instituţiile statului de drept la un nivel suficient pentru ca acestea să fie capabile să îl apere.

Intrebarile pe care mi le pun:

·         Cine  este statul de drept? Statul de drept, pe care institutiile menite sa vegheze la aplicarea legii l-au sustinut si l-au aparat si pentru care au functionat asa de bine?

·         De ce o majoritate parlamentara actuala poate face tandari statul de drept, prin ordonante de urgenta, prin inlocuirea conducatorilor diverselor institutii, iar precedenta majoritate parlamentara nu poate fi acuzata de aceleasi lucruri( in situatia in care s-au facut acelasi gen de numiri) ?

2.     A fost surprinzător pentru mine că politicieni de vârf din România nu au recunoscut Comisiei Europene, fie că ea s-a manifestat prin preşedintele Barroso, prin comisarul Reading, nu au recunoscut Comisiei Europene un drept dat chiar de Tratatul Uniunii Europene, acela de a veghea la respectarea criteriilor politice în statele membre.

Intrebarile pe care mi le pun:

·         Cumva Romania nu mai poate decide singura in privinta politicii sale, in problemele sale interne si externe?

·         Ce se ascunde in spatele tratatelor incheiate ?

3.     ...mesajul nostru acum trebuie să fie cel corect, adică: dragi aliaţi, aţi susţinut România, dar instituţiile statului român şi-au făcut treaba şi o vor duce până la capăt. Nu ne oprim aici. Îşi vor duce misiunea până la capăt.

Intrebarile pe care mi le pun:

·         De ce este nevoie de aceasta promisiune? Ce se ascunde in spatele ei?

·         Cui ii este, de fapt, adresata acesta intrebare?

4.     De asemenea, se impune, şi din acest punct de vedere vă voi solicita raportări trimestriale, creşterea nivelului de valorificare a parteneriatelor strategice pe care le avem.

Ceea ce vă cer este ridicarea la nivel de bine sau foarte bine a tuturor acestor parteneriate - şi mă refer aici, cu prioritate, la Parteneriatul strategic pentru secolul XXI cu SUA, aliatul nostru primordial în interiorul NATO, dar şi în lumea civilizată în general.

Intrebarile pe care mi lepun:

·         Ce inseamna lumea civilizata, si cine ramane in afara ei?

·         De ce nuanta de disperare din aceste cuvinte?

5.    Convingerea mea este că niciun stat al Uniunii Europene, fie că se numeşte Grecia, Portugalia, România, Franţa sau Germania sau Marea Britanie, nu va rezista procesului de globalizare, decât dacă în Uniune realizăm un puternic proces de integrare. Globalizării nu i se mai poate opune nimeni

Intrebarea pe care mi-o pun: Prin ceea ce s-a intamplat recent in Romania, ma refer la referendum, puteam strica , altera acest proces de globalizare la care Romania s-a angajat?

6.    Din acest motiv mi se pare că ultimele propuneri ale Comisiei trebuie să ne pună extrem de serios în gardă, atunci când vorbim de procesul de supraveghere bancară la nivel european şi adresat zonei euro. Aşa cum, la momentul potrivit, am reuşit să fim parte a Tratatului Fiscal, la fel România şi, cred eu, toate statele non-euro, trebuie să îşi găsească formula de a participa la acest proces de integrare, dacă vreţi, a sistemului bancar. Iar de aici rezultă o acţiune extrem de importantă pe care trebuie să o derulăm, şi anume să facem o prioritate din îndeplinirea condiţiilor de intrare în zona euro, pentru că, în mod cert, dacă vom şti să ne susţinem punctul de vedere chiar non-euro fiind, vom putea să fim parte a acordului care va viza supravegherea sistemului bancar, de autoritate bancară europeană şi de BCE, dar nu vom putea rezista într-o poziţie tranzitorie la nesfârşit, deci devine pentru noi o prioritate să îndeplinim condiţiile de a intra în zona euro. Deci, devine pentru noi o prioritate să îndeplinim condiţiile de a intra în zona euro. 

7.        ...cer tuturor ambasadorilor din statele membre ale Uniunii Europene să transmită cancelariilor lor mesajul că România are nevoie de sprijin şi că proiectul său, naţional în acest moment, este absorbţia integrală a sumelor alocate. Nu avem interes mai mare, dincolo de ieşirea din izolare, decât punerea la punct a strategiei de absorbţie integrală a fondurilor de la Uniunea Europeană.

           Intrebarile pe care mi le  pun:

·         De ce exact in aceeasi dimineata in care se spuneau aceste cuvinte, la    Radio se anunta ca Bulgaria amana pana la o data nedeterminata  intrarea in zona euro?

·         Nu cumva eceasta este cea mai importanta idee din comunicat?

·         Mai are Romania ministru de externe si care este rolul sau?

SINGURATATE

Batranetea nu iarta pe nimeni. mai devereme sau mai tarziu, toti imbatranim. Organismul nu-ti mai raspunde asa cum facea odata, incepe deteriorarea functiilor diveselor organe. Din pacate, cei din jur iti amintesc mai mereu ca esti batran, urat, ridat, cocosat, stramb, amnezic etc. Vorbele care iti sunt adesate sunt vulgare. Oamenii iti amintresc mereu ca ai face mai bine sa stai acasa , ca ii incurci, ca nu mai ai nici un rost. Ma gandesc la japonezi, care au un respect extraordinar pentru varstnici, si au grija de ei pana in ultima clipa. Ma gandesc la vechiul proverb romanesc "Cine nu are batrani sa isi cumpere", dar oare de ce nu mai da nimeni nici doi bani pe ei?! De fapt, ce mai- ei incurca societatea, ei mananca din bugetul atat de mic al tarii cu pretentiile lor pentru pensie si cu incapatanarea lor de trai! Dar, nu trebuie sa uitam, batranetea nu iarta pe nimeni si vei primi exact ceea ce ai dat.
Mi-am adus aminte de eroina unor carti politiste pe care le citem intr-o vreme. O chema Melania Lupu si traia singura, doar cu motanul ei, Mirciulica. Colonelul care ancheta cazurile o admira pentru eleganta ei modesta , pentru faptul ca stia sa fie fericita cu foarte putin, pentru inteligenta ei sclipitoare ce incurca nu doar politia, ci si pe raufacatori. Vioaie, isi gasea mici placeri, nu isi refuza 100g de bomboane fondante pe care le impartea cu Mirciulica, nu se vaita de boli, de singuratate, ne necazuri...Nu traia in trecut, desi era vaduva. Traia modest, dar frumos. Citind cartile, ma gandeam ca mi-ar placea sa fiu ca ea, cand voi imbatarni.
Cred ca depinde de fiecare dintre noi sa ne traim batranetea .
Ciudat. Pe drumul vietii , chiar daca il parcurgi alturi de cineva, tot singur esti. Nasterea, boala, moartea- acestora  le facem fata singuri. Cei din jur pot doar sa ne ajute sa trecem cat mai usor prin aceste experiente:  mama ajuta fatul sa se nasca, la fel si mamosul; familia si mediciinel ajuta cu tratamente , atunci cand suntem bolnavi; si tot asa,  familia, cei dragi ne pot fi alaturi cand facem marea trecere. Dar, de fapt, daca ne gandim mai bine, toate acestea le facem singuri.Viata este o acumulare de experiente care ar trebui sa aduca intelepciune, tarie, si inca ceva- ceva fara de care rostul nostru nu ar avea sens.
Intr-una din zile, spre sfarsitul vietii ei, o aud pe mama (binecuvantata fie) vorbind in camera ei. Am intrat si am intrebat-o, destul de mirata si poate chiar contrariata: "Cu cine vorbesti, mama? Esti ingura!"Iar ea, cuminte ( si cu minte!!) mi-a replicat destul de taios: "Cum sa fiu singura? Nu sunt singura! Sunt cu Dumnezeu!"
Prezenta nevazuta, dar permanenta pe drumul vietii- Dumnezeu isi face simtita prezenta daca Il chemam. Ne ajuta sa ne nastem, ne ajuta sa trecem peste boli, ne este alaturi in ultimele clipe de viata.
Chemati-L si va veni...
Nu suntem niciodata singuri...

NIHIL SINE DEO

Cred  ca nimic nu exista fara Dumnezeu. El ne da bucuria, speranta, taria, lumina, adevarul, viata.
Am fost fascinata mereu de perioada monarhica. I-am iubit intotdeauna pe Carol I, Ferdinand si regina Maria, regina Elisabeta. Daca ar fi sa cred ca traima mai multe vieti, as putea merge cu gandul ca i-am cunoscut candva... Am admirat dedicatia acestor mari figuri pentru binele tarii adoptive. M-a mirat devotamentul, patriotismul, iubirea pentru tara si poporul roman a unor oameni deveniti conjunctural conducatorii Romaniei, desi se nascusera in alta tara, desi au invatat cu greu limba romana, desi apartineau altei religii... Pe atunci, toate sarbatorile aveau in centrul lor slujba religioasa( care, sincer vorbind, e destul de lunga la ortodocsi), la care apelau ori de cate ori aniversau vreun eveniment personal sau pentru tara. "Nihil sine Deo"a fost lozinca sub care a guvernat Carol I.
Discursul tinut la depunerea juramantului de investitura de catre  Regele Ferdinan a facut sa se umple de urale sala. I. G. Duca avea să scrie: „Când a vorbit regele şi a spus că va fi un bun român, a fost în sală un adevărat delir. Cuvântul era unul fericit, ridica piatra ce apăsa toate conştiinţele, asta voia să audă ţara şi asta aştepta ea de la noul ei suveran”.
Pe tot parcursul domniei sale, regele Ferdinand I a fost un monarh constituţional. În 1914, când Ferdinand a urcat pe tron, România avea 7,7 milioane locuitori şi 137.000 km pătraţi; în 1927, la moartea sa, ţara număra 17,1 milioane locuitori şi avea 295.049 km pătraţi. Dintr-o ţară mică, România ajunsese un stat cu mărime medie în Europa (locul 8 după numărul de locuitori şi locul 10 după suprafaţă). În cei 13 ani de domnie, România a cunoscut mari progrese pe toate planurile - cultural, politic, economic, un dinamism cu adevărat remarcabil, care demonstra în mod grăitor vocaţia constructivă şi inteligenţa poporului român, cu care regele Ferdinand s-a identificat.( Enciclopedia Romaniei) 
Iar regina Maria, atat de mult a iubit tara adoptiva, incat, spre sfarsitul vietii sale a trecut la religia ortodoxa. In fiecare palat, castel, casa pe care si-a amenajat-o, Regina avea o mica incapere unde se reculegea, unde se ruga.
Ce lipseste conducatorilor de azi? politicienilor si sefilor de stat? Credinta adevarat in Dumnezeu. Frica de Dumnezeu. Numai iunindu-L, poti indrepta raul, numai iubindu-L vor putea sa ia calea cea drepta si corecta. Numai punandu-si nadejea in El, vor putea face bine tarii si poporului. Cum isi poate iubi tara, cineva care nu-L iubeste pe Dumnezeu? Daca L-ar iubi, nu ar avea in jurul lor camarile; daca L-ar iubi, si-ar sacrifica viata personala pentru viata si bunastarea poporului; daca L-ar iubi, ar deveni puternici si si-ar putea tine capul sus- nu plecat in fata altora. Ar fi curati si cinstiti. 
Acelasi lucru lipseste poporului roman, care s-a indepartat de Dumnezeu. 
Nihil sine Deo...

PRINTRE "PRIETENI"...

Relatia de prietenie are la baza sentimente si atitudini comune pentru unele situatii de viata. Prietenul te sprijina la nevoie, te ajuta sa treci peste obstacole, te incurajeaza atunci cand iti este greu. prietenul e sincer si, poate, dezinteresat. Uneori, prietenul e mai mult decat familia. Nevoia de prietenie este una din caracteristicile poporului roman, poate si daorita faptului ca noi, romanii, nu prea am avut prieteni... Poate ca romanul crede prea repede in declaratii, promisiuni, poate ca el vrea sa creada asta si din cauza ca se cunoaste pe el insusi. Cred ca si ospitalitatea ajunsa proverbiala a romanului se bazeaza tot pe o ipotetica si ideala relatie de prietenie. Romanul iarta repede , dar nu uita pe cei care i-au adus ofense.
Cine ne-au fost si cine ne sunt prietenii? Cine ne-a sprijinit atunci cand ne-a fost greu in decursul istoriei noastre atat de zbuciumate? Ce tara, ce popor a avut alte ganduri fata de noi in afara de cele legate de interes?
Rand pe rand, imperii dornice de expansiune, vecine sau nu, si-au aratat interesul pentru noi. Dar nu ca sa ne ridice, ca sa ne laude, ca sa ne sustina. Si, rand pe rand, si-au cerut "drepturile", decarandu-se eliberatori sau cotropitori. Am fost tarati in aliante pe care nu le-am dorit( vezi al doilea Razboi Mondial, chiar si primul) , iar atunci cand milioane de romani au murit in razboi, ne-au alungat de la discutiile de pace. Au smuls cat au putut: teritorii, bogatii; ne-au pus biruri si au rapit copii. Ne-au cotropit . Din randul nostru s-au ridicat conducatori care au tinut piept si pe care astazi ii numim eroi.
Poate ca si de aceea Romania a dorit aderarea in UE, pentru ca isi dorea prieteni, aliati la vreme de pace pentru vreme de conflict, prieteni care sa-i descopere calitatile, comorile tinute la vedere si nu pe acelea ale solului si subsolului.Imperiul Otoman a incalact promisiunea facuta si a cedat Imperiului tarist teritoriul dintre Prut si Nistru ; in timpul primului razboi Mondial, "aliatii"(Franta, Anglia) au lasat Romania singura intr-o situatie aproape imposibila: armatele germane cuceresc Muntenia, provocand un adevarat exod al populatiei spre Moldova; rusii devin singura noastra "speranta" si storc o populatie secatuita din pricina molimelor, foametei, imposibilitatii a a lucra pamantul ; pericolul bulgar de la sud de dunare e tot mai mare...
Europa...Europa nu a reactionat nici cand ni se rapea, prin Dictatul de la Viena, sau prin alte astfel de dictate si hotarari venite din afara, Transilvania, Bucovina, Basarabia, Dobogea de sud...Europa nu a reactionat nici cand diplomatii romani cautau la curtile apusene aliati in cel de-al doilea Razboi Mondial, lasand ca singura optiune Germania, pentru ca mai apoi sa ne acuze ca am luptat alaturi de dusmani si sa ne inlature de la masa tratativelor(nerecunoscand aportul Romaniei la rezultatul razboiului)...Unde erau Europa si America atunci cand s-a decis soarta Romaniei dupa razboi- acceptand intrarea sa in sfera de influenta ruseasca?
Am fost prea naivi? ghinionisti? nepriceputi? Nu cred ca romanii s-au aruncat intr-o uniune europeana fara a sti adevarul demonstrat de istorie de atatea ori. Am sperat, doar, ca va fi altceva; ca, iestind in lume, vor aprecia ceea ce putem arata, ne vor cunoaste traditiile minunate, locurile de vis, tot ceea ce ne caracterizeaza ca popor.
Dar iata, ca Europa si America isi impun, din nou, dictatura... Iar noi, ca de fiecare data in istorie, ne supunem...
Unde ne sunt eroii?
Cine ne sunt prietenii?

DREPTUL LA VOT

Basescu, Iliescu, Antonescu, X-ulescu...PDL, USL, PSD, PNT,PP, P..,P.., chiar nu conteaza... M-am gandit intotdeauna ca unul din putinele drepturi pe ca le am, ca simplu cetatean, este acela de a vota. Asa se spune:  Sa-ti  exercitezi dreptul la vot. Sa faci o optiune, a ta, care sa conteze, care sa conteze in bunul mers al tarii.Si am mers la vot, de fiecare data. Sincer, nu sufeream daca alesul meu era respins( si mai totdeauna s-a intamplat asa, cred ca am facut alegeri cam ghinioniste pentru respectivii candidati), ma gandeam ca cei majoritari au stiut ei de ce au votat asa, altfel decat mine. De fapt, aceasta este regula democratiei: majoritatea decide, iar minoritatea se supune. Iar eu, am acceptat. Urma ca respectivul sa demonstreze ce poate, sa arate ca eu am gresit, iar ceilalti, majoritari, au facut alegerea buna. Niciodata nu s-a intamplat asta!! Si m-am gandit: oare, daca ar fi iesit candidatul votat de mine, lucrurile s-ar fi schimbat, ar fi fost altfel, diferite? In timp, am ajuns la concluzia ca nu. Sunt toti la fel, aceleasi interese meschine de a parveni, indiferent cu ce pret( ma refer la pretul platit de o natiune), aceleasi spirit de "gasca", de "clica". Dinu Paturica era mic copil pe langa politicienii nostri!
Parlamentul? Am auzit, in timp, pareri sustinute de parlamnetari; noi meritam respect, noi suntem cei alesi, noi stim ce facem, poporul se supune- el are dreptul la vot, are dreptul de a alege pe cel mai putin patat dintre toti cei patati, al caror numar creste, creste... Drojdia succesului inflameaza imaginatia lor. Cine spune ca romanul este prost, amarnic se inseala, caci odata ajuns acolo, sus, cat mai sus, el dovedeste multa inteligenta, tupeu, imaginatie... Se dezumanizeaza, insa oare vede el asta?? Ajunge sa nu mai aiba frica de Dumnezeu, si asta e cel mai grav, pentru ca el crede ca detine controlul, ca nu i se poate intampla nimic.Crede ca justitia de pe pamant este sub controlul lui, dar frica de Dumnezeu?? Daca noi lipsim de la serviciu, fie ni se taie salariul, fie suntem concediati. EI- sunt alesii, sunt alesi pentru 4 ani. 4 ani!!! Legile nu sunt pentru bunul mers al tarii, sunt pentru afacerile si interesele lor. Uneori, ne lasam amagiti, cu toate ca subconstientul ne avertizeaza : nu credeti in promisiunile politice! Credem? Poate ca nu, poate doar speram. Speram ca de data asta ceva se va schimba. Dar nu se schimba nimic, niciodata, oricum nimic in bine. Alte si alte schimbari au loc, pentru ca vin altii la "ciolan", si au si ei, la randul lor, interese. Comune. Indiferent din ce partide sunt, multi dintre ei sunt prieteni, sau poate nu prieteni, dar se inteleg si se sustin.
Voi merge la vot. Voi vota cu cel care ma va convinge, prin programul sau, prin personalitatea sa, sa mai am o sansa, ca poporul meu mai poate spera, ca exista viitor pentru tara mea. Voi vota, nu pentru ca am incredere in ei, ci pentru ca inca mai am dreptul asta. Celelalte mi-au fost luate: dreptul sa sanatate, dreptul la invatatuta(invatamantul trebuie sa fie gratuit- dar cate familii nu-si permit rechizitele scolare?!) , dereptul la demnitate, dreptul la securitatea pesonala, dreptul la o egala protectie din partea legii, dreptul la casatorie ( undesa locuiasca tinerii, din ce sa traiasca?) ; dreptul la securitatea sociala. Mai jos, am copiat cateva articole din Delaratia Drepturilor Omului, adoptata de ONU, si care ar trebui sa stea la baza oricarei democratii, oricarei organizarii oricarei societati:

Articolul 8.

Orice persoana are dreptul la satisfactia efectiva din partea instantelor juridice nationale competente împotriva actelor care violeaza drepturile fundamentale ce-i sunt recunoscute prin constitutie sau lege.

Articolul 10.

Orice persoana are dreptul în deplina egalitate de a fi audiata în mod echitabil si public de catre un tribunal independent si impartial care va hotarî fie asupra drepturilor si obligatiilor sale, fie asupra temeiniciei oricarei acuzari în materie penala îndreptata împotriva sa.

Articolul 25.

1. Orice om are dreptul la un nivel de trai care sa-i asigure sanatatea si bunastarea lui si a familiei sale, cuprinzând hrana, îmbracamintea, locuinta, îngrijirea medicala, precum si serviciile sociale necesare; el are dreptul la asigurare în caz de somaj, boala, invaliditate, vaduvie, batrânete sau în celelalte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenta, în urma unor împrejurari independente de vointa sa.
2. Mama si copilul au dreptul la ajutor si ocrotire deosebite. Toti copiii, fie ca sunt nascuti în cadrul unei casatorii sau în afara acesteia, se bucura de aceeasi protectie sociala.Articolul 28.

Orice persoana are dreptul la o orânduire sociala si internationala în care drepturile si libertatile expuse în prezenta declaratie pot fi pe deplin înfaptuite.

Ce mi-a ramas? Dreptul la libertatea gandirii. Celelalte mi-au fost luate, mie, ca cetatean. Ar fi prea comod petru ei ca eu sa nu merg la vot.Voi vota. Cred , totusi, ca balada Miorita este atat de potrivita poporului roman!!! Sa afli ca vei fi ucis si sa nu te aperi!! 

GENOCID??

Infometarea.
Lipsa serviciilor medicale, a medicamentelor
Furtul masiv din bunurile tarii si transformarea lor in bunuri personale.
Dispretul fata de poporul in fruntea caruia se afla.Dispretul fata de viata noastra.
Nepotismul, mita, coruptia, minciuna, sfidarea...
Vinderea bogatiilor tarii
Scaderea natalitatii si cresterea mortalitatii
Uciderea cainilor
Poluarea
Masini de lux si viata de lux pe spinarea unui popor tinut in umilinta, intuneric si infometare
Vacante in tari exotice, tratamente medicale in strainatate, la clinici scumpe- o sansa la viata pentru ei
Hainele de lux vs. Second hand

FRICA

Imi era frica de lift. Imi era frica de inatltime. Imi era frica, uneori, de intuneric. Imi era frica sa merg cu masina. Imi era frica... Pana cand am citit undeva, in Biblie, ca unul dintre cele mai mari pacate este sa-ti fie frica, si asta pentru ca nu ai credinta, pentru ca nu crezi ca, daca te rogi, Dumnezeu te sculta si nimic rau nu ti se poate intampla. Atunci am inceput sa ma autoeduc si sa ma rog lui Dumnezeu sa ma ajute ... Asa m-am obinuit sa ii cer ajutorul in micile si in marile mele probleme. Iar el m-a incurajat , si fricile mele au disparut sau sunt mai bine tinute sub control. Am inteles ca totul este la voia Lui, si ca El niciodata nu imi vrea raul Ca uneori trebuie sa trec prin experiente neplacute, tocmai ca sa ma intaresc si sa invat .
Am trait in comunism- daca epoca aceea chiar a fost comunism. Daca imi era frica? Nu, de nimic. Puteam sa ies la o plimbare chiar noaptea, cand caldura era greu de suportat, fara sa am teama ca as fi in vreun pericol. Puteam sa imi las copilul in fata blocului sa se joace cu alti copii, fara teama ca ar putea pati cvea, sau ca ar putea disparea.Mai mare fiind, puteam sa il  la scoala, in parc, cu prietenii fara teama. Se spuneau si bancuri , si radeam cu pofta de inteligenta creativa a romanilor care le nascoceau. Puteam multe si fara sa-mi fie teama. Fara frica. Nu avem teama ca imi voi pierde serviciul( era obligatoriu, ca si scoala) , ca nu voi avea bani sa plec in concediu, vara sau iarna- asa am vizitat mai toata tara.
Nici acum nu mi-e frica, deoarece am credinta ca Dumnezeu ma pazeste. Insa urmaresc cu uimire ceea ce se petrece in spatiul politic romanesc si ma incerca, totusi, o teama. Teama ca suntem impinsi pe un tobogan unde caderea ar putea fi dura, daca nu chiar ucigatoare. Teama ca numirile in functii se fac pe criterii politice, ci nu pe performanta profesionala. Teama ca pruncii nostri vor trai intr-o tara a nimanui, sau mai bine zis, a bunului plac. Teama ca vom deveni o natiune de sclavi.Teama ca, lipsa de educatie si invatatura va duce la alterarea valorilor atat de mult, incat nu ne vom gasi locul. Teama ca tara va fi locuita de o alta populatie majoritara , care va face legea...Teama de umilinta, teama de capul plecat,teama ca nu voi avea suficienti bani ca, in caz de nevoie, sa asigur familiei mele un tratament medical . Teama ca, oricune poate incalca legea fara a pati ceva; insa daca eu fac cea mai mica greseala, voi fi gasita vinovata. Teama ca , daca furi o paine de foame, vei face inchsoare; dar daca furi o tara, poti trai liber... teama ca iti poti pierde locul de munca daca nu stai acolo 10-12 ore, neglijandu-ti familia si viata mersonala. Teama ca nu insemni nimic pentru cei pe care ii votezi, odata ajunsi acolo unde isi doresc: in parlament, acolo unde pot hotari soarta tarii , dar si a lor insisi, acolo unde sunt toti politicientii prieteni si tovarasi de afaceri...
Acum, teama este pretutindeni...

MITOCANII

Nu stiu in ce masura gandurile mele se regasesc in ale altora. Sunt sigura, totusi, ca sunt multi oameni care simt si gandesc asemenea mie. Si cum, una din aceste persoane, dragi mie ( CA sunt initialele numelul) , tocmai mi-a confirmat faptul ca citeste cu placere paginile acestui blog, m-am hotarat sa-l continui si sa dau "glas" framantarilor, nemultumirilor, intrebarilor mele... Sunt la fel de convinsa ca vor fi multi aceia care se vor arata revoltati, pe ei ii rog frumos sa inchida pagina si sa citeasca altceva.

Despre mitocanie... citeam in niste pagini scrise de Dan Puric cateva ganduri ale sale...Si deodata, am avut o revelatie. Era raspunsul la o intrebare mai veche, ce nu imi dadea pace de multa vreme si eram cam chinuita de lipsa unui raspuns. Si l-am gasit aici. MITOCAN. Cuvantul exprima cel mai bine acea categorie de oameni de care e bine sa ma feresc. Ei sunt aceia care etaleaza opulenta ostentativ, ca si cum ar vrea sa te umileasca . Ei sunt aceia care manaca seminte in locuri publice si lasa in urma lor mormane de coji. Ei sunt aceia care profita de retelele de socializare pentru a arunca cu invective- nestiind sa argumenteze o idee. Sunt care te obliga sa asculti muzica lor, indiferent care este aceea, dar le place lor, asa ca putin le pasa ca tu ai alte gusturi. Sunt cei care deranjeaza linistea noptilor noastre de vara, atunci cand, terminat de arsita zilei, crezi ca ti-ai gasit linistea. Mitocanii au un limbaj al lor, caruia nu ii faci fata. Ei jignesc, injura, de foarte multe ori sunt agresivi. 

M-am intrebat de multe ori: ce sa fac? Si totul a plecat de la un incident pe care am incercat sa-l evit, dar s-a intamplat. Parcasem masina pe o alee, urmand sa intru la cabinetul medicului de familie pentru o reteta. Nu urma sa stau mai mult de 1/2 ora, intrucat aveam programare si medicul respecta programarile cu multa punctualitate. In spatele nostru a oprit o masina mult mai mare si mai scumpa decat a noastra care ne claxona insistent sa ne dam deoparte. Ne-am dat. masina ne-a urmat, claxonand cu furie. Am mers pe alee in sus, cautand un alt loc de parcare; masina dupa noi, cu acelasi claxonat insistent. Eu aveam rbdare, chiar daca era nedumerita: bine, ce il deranja? Care din locurile repsective era al lui? Insa orgoliul masculin al sotului meu a cedat.S-a dat jos din masina si a intrebat: ce vrei de fapt? Asta voia!!!! Sa-si arate muschii, si lantul gros de aur, si puterea data de masina lui mare si scumpa, voia sa arate ca suntem prea mici pentru el, si ca poate sa faca ce vrea. Si-a ridicat maioul, golindu-si burat, si a inceput sa-l loveasca pe sotul meu. Am plecat sifonati, umiliti, eu bucuroasa ca respectivul nu a scos cutitul, sau pistolul. Sotul meu, dornic de razbunare.Am fost mult timp tare suparata si deprimata: unde am ajuns? Ce tara e asta? 

Stiti cu ce m-am consolat? Cu o conluzie pe care am tras-o in urma multor handuri dupa acest incident: in tara asta sunt doua lumi, doua sfere. Una: cu oameni care stiu sa zambeasca politicos, sa-si intrebe vecinul de sanatate, sa arunce gunoiul in cos, sa faca dus zilnic, sa isi ceara scuze cand au gresit, sa respecte pe cei in varsta, sa apecieze si sa recunoasca valorile. A doua: cu oameni care mananca seminte in public, care asculta muzica tare, care vorbesc zgomotos, care sar la bataie cand nu le convine ceva, care au ca distractie de baza gratarul si berea asociata lui. 

Tu din ce lume faci parte?