Relatia de prietenie are la baza sentimente si atitudini comune pentru unele situatii de viata. Prietenul te sprijina la nevoie, te ajuta sa treci peste obstacole, te incurajeaza atunci cand iti este greu. prietenul e sincer si, poate, dezinteresat. Uneori, prietenul e mai mult decat familia. Nevoia de prietenie este una din caracteristicile poporului roman, poate si daorita faptului ca noi, romanii, nu prea am avut prieteni... Poate ca romanul crede prea repede in declaratii, promisiuni, poate ca el vrea sa creada asta si din cauza ca se cunoaste pe el insusi. Cred ca si ospitalitatea ajunsa proverbiala a romanului se bazeaza tot pe o ipotetica si ideala relatie de prietenie. Romanul iarta repede , dar nu uita pe cei care i-au adus ofense.
Cine ne-au fost si cine ne sunt prietenii? Cine ne-a sprijinit atunci cand ne-a fost greu in decursul istoriei noastre atat de zbuciumate? Ce tara, ce popor a avut alte ganduri fata de noi in afara de cele legate de interes?
Rand pe rand, imperii dornice de expansiune, vecine sau nu, si-au aratat interesul pentru noi. Dar nu ca sa ne ridice, ca sa ne laude, ca sa ne sustina. Si, rand pe rand, si-au cerut "drepturile", decarandu-se eliberatori sau cotropitori. Am fost tarati in aliante pe care nu le-am dorit( vezi al doilea Razboi Mondial, chiar si primul) , iar atunci cand milioane de romani au murit in razboi, ne-au alungat de la discutiile de pace. Au smuls cat au putut: teritorii, bogatii; ne-au pus biruri si au rapit copii. Ne-au cotropit . Din randul nostru s-au ridicat conducatori care au tinut piept si pe care astazi ii numim eroi.
Poate ca si de aceea Romania a dorit aderarea in UE, pentru ca isi dorea prieteni, aliati la vreme de pace pentru vreme de conflict, prieteni care sa-i descopere calitatile, comorile tinute la vedere si nu pe acelea ale solului si subsolului.Imperiul Otoman a incalact promisiunea facuta si a cedat Imperiului tarist teritoriul dintre Prut si Nistru ; in timpul primului razboi Mondial, "aliatii"(Franta, Anglia) au lasat Romania singura intr-o situatie aproape imposibila: armatele germane cuceresc Muntenia, provocand un adevarat exod al populatiei spre Moldova; rusii devin singura noastra "speranta" si storc o populatie secatuita din pricina molimelor, foametei, imposibilitatii a a lucra pamantul ; pericolul bulgar de la sud de dunare e tot mai mare...
Europa...Europa nu a reactionat nici cand ni se rapea, prin Dictatul de la Viena, sau prin alte astfel de dictate si hotarari venite din afara, Transilvania, Bucovina, Basarabia, Dobogea de sud...Europa nu a reactionat nici cand diplomatii romani cautau la curtile apusene aliati in cel de-al doilea Razboi Mondial, lasand ca singura optiune Germania, pentru ca mai apoi sa ne acuze ca am luptat alaturi de dusmani si sa ne inlature de la masa tratativelor(nerecunoscand aportul Romaniei la rezultatul razboiului)...Unde erau Europa si America atunci cand s-a decis soarta Romaniei dupa razboi- acceptand intrarea sa in sfera de influenta ruseasca?
Am fost prea naivi? ghinionisti? nepriceputi? Nu cred ca romanii s-au aruncat intr-o uniune europeana fara a sti adevarul demonstrat de istorie de atatea ori. Am sperat, doar, ca va fi altceva; ca, iestind in lume, vor aprecia ceea ce putem arata, ne vor cunoaste traditiile minunate, locurile de vis, tot ceea ce ne caracterizeaza ca popor.
Dar iata, ca Europa si America isi impun, din nou, dictatura... Iar noi, ca de fiecare data in istorie, ne supunem...
Unde ne sunt eroii?
Cine ne sunt prietenii?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu