FRICA

Imi era frica de lift. Imi era frica de inatltime. Imi era frica, uneori, de intuneric. Imi era frica sa merg cu masina. Imi era frica... Pana cand am citit undeva, in Biblie, ca unul dintre cele mai mari pacate este sa-ti fie frica, si asta pentru ca nu ai credinta, pentru ca nu crezi ca, daca te rogi, Dumnezeu te sculta si nimic rau nu ti se poate intampla. Atunci am inceput sa ma autoeduc si sa ma rog lui Dumnezeu sa ma ajute ... Asa m-am obinuit sa ii cer ajutorul in micile si in marile mele probleme. Iar el m-a incurajat , si fricile mele au disparut sau sunt mai bine tinute sub control. Am inteles ca totul este la voia Lui, si ca El niciodata nu imi vrea raul Ca uneori trebuie sa trec prin experiente neplacute, tocmai ca sa ma intaresc si sa invat .
Am trait in comunism- daca epoca aceea chiar a fost comunism. Daca imi era frica? Nu, de nimic. Puteam sa ies la o plimbare chiar noaptea, cand caldura era greu de suportat, fara sa am teama ca as fi in vreun pericol. Puteam sa imi las copilul in fata blocului sa se joace cu alti copii, fara teama ca ar putea pati cvea, sau ca ar putea disparea.Mai mare fiind, puteam sa il  la scoala, in parc, cu prietenii fara teama. Se spuneau si bancuri , si radeam cu pofta de inteligenta creativa a romanilor care le nascoceau. Puteam multe si fara sa-mi fie teama. Fara frica. Nu avem teama ca imi voi pierde serviciul( era obligatoriu, ca si scoala) , ca nu voi avea bani sa plec in concediu, vara sau iarna- asa am vizitat mai toata tara.
Nici acum nu mi-e frica, deoarece am credinta ca Dumnezeu ma pazeste. Insa urmaresc cu uimire ceea ce se petrece in spatiul politic romanesc si ma incerca, totusi, o teama. Teama ca suntem impinsi pe un tobogan unde caderea ar putea fi dura, daca nu chiar ucigatoare. Teama ca numirile in functii se fac pe criterii politice, ci nu pe performanta profesionala. Teama ca pruncii nostri vor trai intr-o tara a nimanui, sau mai bine zis, a bunului plac. Teama ca vom deveni o natiune de sclavi.Teama ca, lipsa de educatie si invatatura va duce la alterarea valorilor atat de mult, incat nu ne vom gasi locul. Teama ca tara va fi locuita de o alta populatie majoritara , care va face legea...Teama de umilinta, teama de capul plecat,teama ca nu voi avea suficienti bani ca, in caz de nevoie, sa asigur familiei mele un tratament medical . Teama ca, oricune poate incalca legea fara a pati ceva; insa daca eu fac cea mai mica greseala, voi fi gasita vinovata. Teama ca , daca furi o paine de foame, vei face inchsoare; dar daca furi o tara, poti trai liber... teama ca iti poti pierde locul de munca daca nu stai acolo 10-12 ore, neglijandu-ti familia si viata mersonala. Teama ca nu insemni nimic pentru cei pe care ii votezi, odata ajunsi acolo unde isi doresc: in parlament, acolo unde pot hotari soarta tarii , dar si a lor insisi, acolo unde sunt toti politicientii prieteni si tovarasi de afaceri...
Acum, teama este pretutindeni...