ALBERT

Cand a fost scos din sala ne nasteri, m-a uimit, era altfel decat m-as fi asteptat: avea pielea alba, stralucitoare, si un cap frumos cu ochi mari si gene intoarse. Ce mai, era frumos!
Ce inseamna sa fii bunica? Greu de spus, pentru ca , de fapt, mai adaugi pe cineva pe lista ta de "pe cine iubesc cel mai mult". Ciudat este ca nu poti face doar o singura optinune , ci pe fiecare din cei aflati pe lista ta imaginara il iubesti "cel mai mult"!
Prin el descopar lumea , asa cum o stiam si pe care, poate, incepusem sa o ignor. El este atat de mirat, atat de uimit de ceea ce vede in jur, incat fiecare clipa este un miracol. Se uita la lucruri, apoi la mine si scoate niste sunete pe care eu le traduc"uimire". Pipaie, miroase, ia in mana, zambeste, se bucura... Ii place zgomotul frunzelor fosnind, ii plac florile si iarba... Mai putin oamenii, unii il cam sperie, indiferent cat ar inceca acestia sa fie draguti si sa-i zambeasca. Uneori cred ca stie sa citeasca in sufletul cuiva mai bine decat noi, adultii.
Este o alta etapa in viata mea, una cu totul noua, caci nu se aseamana cu cea in care copilul meu era mic- stiu ca pare ciudat ce spun.Albert e fascinant si il port in gandurile mele tot timpul. Imaginea lui ma face sa zambesc si sa vad lumea altfel.