Ne mor copii!

Ce poate fi mai tragic pentru un parinte decat sa-i moara copilul? Ieri, 16 august 2010, o mare tragedie s-a petrecut in " Tara tuturor posibilitatilor" ! Nu, nu e vorba de America, ci de Romania! La Maternitatea Giulesti a avut loc o explozie ( !) iar spitalul a fost evacuat. Priveam la televizor fetele mamelor care nici nu apucasera sa-si vada copiii, care de abia dadusera nastere unor prunci. Erau innebunite de durere.Atata suferinta si disperare! Si neputinta de face ceva! Lauze care abia se puteau deplasa, femei gravide ce asteptau sa nasca, tatici care erau neputinciosi, nestiind cum sa-si ajute sotia si copilul, bunici, prieteni... Din cauza caldurii degajate, bratarile de la mana bebelusilor fusesera topite! 3 copii au murit in expolzie, si nu se stie starea celorlalti 8 care au arsuri grave pe 70% din suprafata corpului!
In timp ce scriu aceste randuri, aflu despre o alta situatie: un bebelus ( din Slobozia) bolnav are nevoie de transfer la un spital din Bucuresti, si nici un spital nu-l primeste. La interventia dr Raed Arafat, acesta a fost transferat.
Un copil de 8 ani a murit , in urma revenirii lui la spital datorita unei plagi capatate printr-o cadere in timp ce se juca.
Ne mor copiii, domnilor guvernanti, senatori si deputati, domnule Presedinte! Ne mor copiii! Puteti sa ne taiati salariile, puteti sa ne tineti flamanzi, puteti sa ne dispretuiti, puteti sa ne ignorati, puteti sa ne dati cu tifla, ne puteti tine in ignoranta. Dar lasati-ne copiii! Copiii ne mor, copiii ne pleaca pe alte meleaguri... daca sufletele indurerate ale parintilor indurerati nu va spun prea multe, atunci temeti-va de disperarea noastra!
Cu un sistem sanitar distrus, ce sanse avem, ce sanse au copiii nostri?
Multumiri Doctorului Arafat- mai roman decat oricare dintre voi! Uman, profesionist!Unde era ministrul sanatatii atunci cand s-a intamplat tragedia de la Maternitatea Giulesti? Poate are tot interesul ca numarul romanilor sa scada!Unde erau guvernantii, presedintele? Parlamentul? Cum va fi viata acelor oameni care nici n-au apucat bine sa se obisnuiasca cu gandul ca sunt parinti? Durerea lor tacuta e dramatica!
Plecati voi, nu noi! Sa va fereasca Dumnezeu de disperarea parintilor!